Povestea unui proces de terapie

Am sa incep prin a spune ca e greu. As putea sa adaug si foarte (greu). Spun asta atat din pozitie de terapeut, cat si din pozitie de client.

E greu in primul rand sa incepi. Ba nu ai bani, ba nu ai timp, ba iti e teama, sau te gandesti ca te vei duce doar cand situatia este extrema, ba sunt tot felul de evenimente care urmeaza sa se intample, si abia apoi, dupa ce te mai „linistesti” iti vei contacta recomandarea (pe care o ai de cateva luni bune – in unele cazuri si ani). Cu siguranta, in faza asta, procesul tau de terapie a inceput deja, doar ca tu nu ai habar de asta. Cu cat iti iei inima in dinti mai repede si dai telefon, innecandu-ti mintea cu o replica „las’ ca vad eu” (cum ma descurc cu banii, cum fac cu programul, cum ma impac cu persoanele din jur care nu imi inteleg/accepta alegerea etc.), cu atat va deveni mai evident.

Apoi, e greu pentru ca nu-i numai vorba de heirup-ul asta de inceput, ci efortul tau trebuie sa fie constant. Si da, vei avea sedinte la care te vei simti extrem de bine, mai mai ca vei crede „gata, s-a rezolvat” si apoi vor urma acele sedinte in care iti dai seama ca abia a inceput. Descoperi noi si noi cotloane ale sufletului tau, care s-au ascuns ochiului liber pentru mult amar de vreme. Fiind atat de ascunse, nici nu vor iesi pe rand. Ci treptat.

Un proces de terapie este lung pentru ca asa trebuie, asa e sanatos. Rani vechi de decenii nu se pot vindeca peste noapte, lasand la o parte faptul ca durerea deschiderii lor poate fi atat de coplesitoare incat nu stiu cati ar rezista la o astfel de rascolire interioara. Mai mult decat atat, toate reflexele pe care noi ni le-am creat, toate mecanismele noastre de reglare sunt extrem de eficiente (pe cat sunt de nesanatoase) si o renuntare brusca la ele ne poate face mai mult rau decat bine.

Personal, cred in ideea de cicluri terapeutice, adica un numar de sedinte de terapie pe care le faci atunci cand ai cea mai mare nevoie de suport emotional, pe parcursul vietii tale. Cred, de asemenea, ca terapeutul poate actiona ca un medic de familie, fiindu-ti aproape atunci cand sistemul tau psihic si emotional este vulnerabil, ajutandu-te sa te „pui pe picioare”. A merge la terapie este un mod de a te ingriji pe tine, o forma de curatare sufleteasca la fel de importanta dupa parerea mea ca un banal dus zilnic. Nu suntem obisnuiti sa ne ingrijim in modul acesta si de multe ori nu suntem obisnuiti sa ne gandim nici ca viata noastra poate deveni mai buna.

Daca mergi in terapie nu inseamna ca nu vei mai avea probleme, dezamagiri, pierderi…insa inseamna ca odata constient de lucrurile care te-au adus in prezent asa cum esti, vei reusi sa faci fata tuturor provocarilor. Vei reusi sa te iubesti, intelegi si accepti. Vei reusi sa stii care-ti sunt limitele, cand sa te opresti. Vei stii sa alegi ce este bine pentru tine. Vei invata sa traiesti.

Using+Fear+to+Guide+Your+Personal+Growth

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s